Terapia prin muzica

Octombrie 5, 2010

PROGRAME DE TERAPIE PRIN MUZICĂ

Abilitatea de a aprecia si a răspunde la muzică este o calitate înnăscută a fiintei umane. Această abilitate de obicei rămâne nealterată de către handicap, si nu depinde de educatia muzicală în general. Pentru persoanele care găsesc comunicarea verbală ca fiind o formă neadecvată de exprimare personală, terapia prin muzică oferă un spatiu sigur pentru exteriorizarea sentimentelor.
Terapia prin muzică reprezintă folosirea muzicii în cadrul relatiei terapeut client, cu scopul de a încuraja dezvoltarea fizică, mentală, socială si emotională si starea de bine în general.

Obiectivele terapiei prin muzică
– îmbogăteste viata unei personae;
– dezvoltă sensibilitatea;
– ajută la comunicare cu cei din jur;
– oferă plăcere, bucurie;
– facilitează contactele sociale;
– previne/reduce tulburările de comportament;
– linisteste angoasa.

Efectele muzicii
Spre deosebire de alte forme artistice muzica se adresează si este receptată de oameni în mod direct.

Lumea sunetelor este universală. Are elemente care reflectă toate stările sufletesti: manifestările de bucurie, melancolie si dor, atingând practice toate aspectele fundamentale ale sensibilitătii umane.
Ea este securizantă, ascultarea muzicii provoacă răspunsuri primitive si în acest fel evocă siguranta experienŃelor trecute.
Muzica poate avea un effect linistitor asupra individului. Reduce tensiunile
inividuale si interpersonale si poate oferi consolare.
Ea permite evadarea. Această evadare poate fi benefică dar poate fi folosită si
ca un mod de a refuza acceptarea realitătii.
Multi oameni văd muzica în contextual învătării unui instrument musical,
cântatul într-un cor si interpretarea vocală.

Pentru copiii cu nevoi speciale si dificultăti de învătare muzica are un alt rol. Pentru ei, unitatea sunetului, a miscării si a limbajului au un rol central în în joc si în procesul de învătare.
Toti copiii au nevoie de joacă. Prin joacă copiii îsi dezvoltă abilitătile sociale, intelectuale, fizice si creative. În cadrul unei activităti musicale, copii explorează,cercetează câte sunete poate scoate un instrument, cercetarea lor este structurată peschimbarea unui instrument cu altul. Acest mod de abordare prin investigatie se face prin folosirea corpului sau a sunetelor vocale, vocii si mediului. Copii devin motivati să experimenteze si să învete lucruri noi.
La baza activitătilor de terapie prin muzică stă faptul că această terapie este non-verbală.

Pentru multe persoane cu nevoi speciale, limbajul este dificil iar
situatiile în care trebuie folosit poate reprezenta o amenintare.Limbajul si cuvintele nu sunt necesare si acest lucru poate constitui o experientă mai accesibilă si mai satisfăcatoare pentru un adult sau un copil cu dificultăti de comunicare.
Materialul de bază al muzicii este sunetul, asa cum pentru dans materialul de bază este miscarea. Întelegerea abilitătii de a folosi sunetele corpului si ulterior un instrument îi oferă copilului un sens pozitiv al interactiunii cu el însusi iar apoi cu ceilalti prin cântatul la instrumente si crearea propriei sale muzici. Stabilirea unei relatii cu un instrument poate fi un progres pentru copiii cu un comportament provocator. Disonanta este folosită pentru a reflecta disconfortul resimtit de pacientul schizophrenic sau terapeutul poate acompania copilul atunci când acesta tipă. Această abordare este diferită de cea în care unui copil zgomotos I se opun sunete linistitoare sau încearcă implicarea unui copil tăcut într-o activitate.
În general sunt înclusi în programe de terapie copiii/adultii care au probleme de comunicare limbaj, sociabilitate, dizabilităti fizice si psihice. Cele mai frecvente diagnostice sunt: retard psihomotor si de limbaj, retard mintal gradul I-II, alalie (lipsa totală a vorbirii), agresivitate îndreptată asupra proriei personae sau a celor din jur.
Copiii/adultii sunt selectati pentru sesiunile de terapie prin muzică după următoarele criterii:
– Nivel de dizabilitate;
– Vârstă;
– Aptitudini, abilităti
Rolul sunetelor si a muzicii asupra persoanelor cu diverse dizabilităŃi a fost studiat de mai multi specialisti, realizîndu-se o clasificare a pieselor muzicale si a notelor muzicale în functie de diagnostic si diferite stări pe care le reclamă pacientii.
După A.Marcu există următoarea clasificare
Pentru destindere:
Cl.Debussy – Sonată pentru flaut, alto si harpă;

N.Paganini – Concertul
numărul 4 pentru vioară si orchestră în re minor;

P.I.Ceaikovski – Prolog la
“Frumoasa din pădurea adormită”
Pentru calmare:
L.van Beethoven – Concertul Imperial nr.5; Adagio din Sonata pentru violoncel si orchestră în sol minor;

Cl. Minteverdi – Psalmul “Laudate Dominus”; P.I.
Ceaikovski – Scena si dansul reginei din “Lacul Lebedelor”.
Pentru relaxare:
G.Faure – Requiem op.48; V.Papatananu – Apocalipsul animalelor; Inregistrări pe casetă a ciripipului părărilor, murmurul izvoarelor, fosnetul frunzelor, valurile mării.
Pentru insomnie:
Compozitii lente, pentru un singur instrument, mai ales chitară sau harpă.
Pentru calmarea durerilor:

F.Chopen – Concertul nr.1 în mi minor;

M.Ravel – Rapsodia spaniolă.
Pentru hipertensiune arterială:
W.A.Mozart – Don Juan; F.Liszt – Rapsodia ungară
Pentru surmenaj intellectual:
J.S.Bach – Fugile
Pentru stimulare:
G.Verdi – Aida (Marsul);

R.Wagner – Maestrii câtăreti (Final)
Nota “DO” se adresează mirosului si se recomandă în terapia pentru
combaterea anemiei, a afectiunilor sângelui si ale sistemului circulator, pentru dureri lombare.
Nota “RE” se adresează gustului si se utilizează în terapia afectiunilor
respiratorii, obezitate, calculi biliari, etc.
Nota “MI” este pentru văz si se recomandă pentru terapia afectiunilor
digestive.
Nota “FA” este utilizată pentru dezvoltarea sensibilităŃii tactile si se recomandă în terapia unor afectiuni neurologice.
Nota “SOL” este importantă pentru auz si se recomandă pentru terapia
afectiunilor musculare.
Nota “LA” pentru intiutie, recomandată în toate afectiunile nervoase.
Nota “SI” răspunde reflexelor întregului corp si se recomandă în terapia
afectiunilor endocrine.
Si cântatul vocal are influente asupra stări de sănătate a corpului prin
intermediul consoanelor si vocalelor emise, astfel:
Vocala „A”, cu actiune asupra cutiei craniene si a plămânilor prin efecte
calmante.
Vocala „E” cu acŃiune asupra glandei tiroide si corzilor vocale, pe care le
tonifică.
Vocala „I” cu acŃiune asupra căilor respiratorii si cutiei toracice, pentru
eliminarea mucozităŃilor din plămâni si ameliorarea durerilor de cap.
Vocala „O” cu acŃiune asupra cutiei toracice si plămânilor, pe care îi
stimulează.
Vocala „U” cu acŃiune asupra organelor genitale si aparatului digestiv.
Consoana „M” cu actiune asupra capului si sinusurilor (exerciŃiu pentru dureri de cap si sinuzită).
În prescriptiile sale muzicoterapeutul francez M.G.Mouret Ńine seama de
dominanta pieselor respective:
– piesele muzicale cu dominantă ritmică stimulează viaŃa senzorială si
fiziologică contribuind la dinamizarea corpului;
– piesele muzicale cu dominantă melodică stimulează viata afectivă;
– piesele muzicale cu dominantă armonică stimulează viata intelectuală si
modul de gândire.
– muzica polifonică stimulează sentimentele fraterne si colective, cât si pe cele de dragoste si de bucurie.
Terapia prin muzică se poate realiza nu numai cu instrumente muzicale folosite de muzicieni ci o parte din ele pot fi confectionate, improvizate. Instrumentele create vor emite un sunet asemănător si copiii/adulŃii le vor folosi ca atare.
Vom prezenta câteva exemple de improvizatii:
· Sunătoarea poate fi înlocuită de un recipient gol în care se pun pietre sau alte materiale mici din plastic sau fier care să emită sunete diferite la miscarea acestuia;
· O sticlă (mică, mijlocie, mare) din plastic sau alte recipiente din diferite forme, pot fi folosite în acest caz iar pentru a avea aspect cât mai plăcut pentru copii, se aplică decoraŃii pe exterior.Se mai pot folosi cutii metalice de la bere,
suc,etc.
· Colectati tuburi (tevi subtiri) din metale de mărimi diferite: le puteti găuri si slefui la un capăt apoi prindeŃi-le cu strună de pescuit pe un stativ. Veti obtine sunete diferite prin lovirea usoară cu un băt.
· Colectati resturi de lemn, castane, coji de nuci, sâmburi de caise, scoici care se pot găurii si însira pe o sforicică. Prin scuturare vor scoate sunete diferite.
· Atasati câte un elastic pe doi nasturi mari metalici. Veti obtine două talgere mici care se fixează pe degete.
· Bucăti de lemn zimtat (făcute la strung) slefuite, prin răzuirea cu o bucată de lemn lată scot diferite sunete.
· O bucată de metal subtire modelată sub formă de triunchi se loveste cu un
betisor de metal si emite sunete muzicale.
· Toba poate fi confectionată de noi prin fixarea unui material rezistent (piele, plastic special) pe un suport rotund.
· Betele folosite la bătutul în diferite instrumente pot fi făcute din bucăti potrivite de lemn care prin lovire să scoată un sunet plăcut.
În functie de creativitatea fiecăruia se pot crea obiecte din materiale diferite
care să plăcă copiilor si să nu coste nimic.
Prin terapia prin muzică copilul începe să exploreze instrumentele să comunice prin sunete, prezentând interes si faŃă de ceea ce se întâmplă în jurului lui. Copilul capătă curaj, începe să aibă iniŃiativă în abordarea celorlalti, răspunde stimulilor exteri. Aceasta reprezintă un progres în dezvoltarea socială si a comunicării, progres care continuă si sub influienta mediului în care trăieste copilul.
sursa:

EDITURA UNIVERSITARIA DIN CRAIOVA, 2007,

Autori: Doriana Ciobanu/Mirela DanIsabela Lozincă/Vasile MarcuZoltan PasztaiVasile Pâncotan/Valentin Serac/Carmen Serbescu