“Schizofrenia nu este o boala, ci un destin”

Formula as:
Dr. Adrian Ionescu . “Schizofrenia nu este o boala, ci un destin”. In inima Buzaului, intr-un decor de vis, exista un asezamant medical mai putin cunoscut: Spitalul de Psihiatrie “Nifon”, dupa numele sfantului al carui hram este purtat de o manastire din apropiere. Urcand pe serpentinele line ale drum…

Dr. Adrian Ionescu
“Schizofrenia nu este o boala, ci un destin”

In inima Buzaului, intr-un decor de vis, exista un asezamant medical mai putin cunoscut: Spitalul de Psihiatrie “Nifon”, dupa numele sfantului al carui hram este purtat de o manastire din apropiere. Urcand pe serpentinele line ale drumului ce duce catre tabara de sculptura de la Magura, spitalul ti se iveste deodata in cale, fara sa-l banuiesti. Nici nu s-ar observa de dupa vegetatia ce-l inconjoara, daca privirea nu ti-ar fi atrasa de turla inalta a unei bisericute invaluite de aurul toamnei. Odata trecut de paznic si de port
ile din lemn, ti-e greu sa crezi ca te afli in curtea unei institutii de sanatate: palcuri de flori, gazon englezesc, alei domoale serpuind pana la poalele padurii fara sfarsit. Pavilioanele mici si cochete, raspandite ici-colo, iti dau impresia ca te afli la odihna intr-o statiune montana. Observi ca ferestrele n-au gratii, iar oamenii in pijamale care se plimba linistiti pe alei, vorbind si razand, n-au nici priviri ratacite si nici nu fac gesturi care te-ar face sa crezi ca sunt… bolnavi mintal.
Aici, la Nifon, nu gasesti nimic straniu, nimic apasator, ca in alte asezaminte de boli mintale. Totul emana liniste, impacare, normalitate. Toate acestea sunt meritul unui mare specialist al psihiatriei, totodata si un sufletist de exceptie: medicul-sef al spitalului, d-l Adrian Ionescu, doctor in stiinte medicale. Crezul sau de mai bine de 40 de ani este sa-i salveze de la suferinte pe bolnavii mintal, acesti deznadajduiti ai sortii, sa-i redea familiilor si, mai apoi, societatii. Daca ar fi sa ne luam doar dupa statisticile spitalului si sa numaram cazurile tratate cu succes, putem afirma ca a reusit. O veste grozava pentru bolnavii care zac delirand prin spitalele din Romania: la Nifon, boli mintale severe, precum schizofrenia si tulburarile bipolare, pot fi tratate.
- Stimate domnule dr. Adrian Ionescu, in uriasa corespondenta pe teme de sanatate sosita pe adresa redactiei, bolile psihice ocupa de la o vreme un nedorit loc de frunte, la concurenta cu cancerul. A ajuns Romania o tara de nebuni? Ce spun statisticile referitor la aceste boli?
- Din pacate, in tara noastra nu s-au facut niciodata studii riguroase de epidemiologie a bolilor mintale si acesta este un minus care se repercuteaza in asistenta psihiatrica curenta. Nestiind exact fondul de boli pe care-l avem, nu se pot estima costurile terapiei necesare populatiei din tara noastra. De aceea, fondurile alocate de Cnas pentru aceasta categorie de bolnavi nu pot asigura tratamente pe termen lung cu medicamente straine de ultima generatie, eficiente si sigure. Bolnavi insa sunt foarte multi, mai multi decat ne-am putea permite sa recunoastem.
- Care sunt cele mai frecvente boli mintale intalnite in randul pacientilor dvs.?
- Fara indoiala, pe primul loc se situeaza tulburarile anxioase. In aceasta categorie intra fobiile, atacurile de panica, tulburarile obsesiv-compulsive, tulburarile de stres etc. Grav este faptul ca asistam la o crestere a morbiditatii in randul celor care sufera de aceste boli din cauza modificarii factorilor exteriori. As putea numi aici lipsa de activitate, consumul de alcool, consumul de droguri si dependenta de nicotina, existenta lipsita de repere valorice sigure, dezorganizata, pierderea perioadei de odihna din cursul noptii etc. – factori care afecteaza grav bolnavii cu tulburari anxioase. O alta categorie o constituie tulburarile mintale severe (schizofrenia, tulburarea bipolara, tulburarile de personalitate), boli in care tratamentul este de cursa lunga, durand uneori toata viata.
- Se cunoaste cauza declansarii acestor boli?
- Din nefericire, stiinta medicala inca nu a descoperit cauzele exacte ale aparitiei tulburarilor mintale. Exista un factor genetic (ereditar), care il poate face vulnerabil pe un individ care se gaseste intr-o situatie defavorizanta, de exemplu in fata unui psiho-stres (disparitia unei persoane dragi, pierderea unor bunuri, schimbarea domiciliului in alta zona geografica sau climaterica, schimbarea fusului orar etc.). Am constatat, in cazul unor pacienti care au calatorit in strainatate ca sa-si castige existenta, ca in fata unor presiuni sociale, a unor schimbari de ritm, chiar a schimbarii de fus orar, ceasul lor biologic n-a rezistat si au fost nevoiti sa revina in tara, deoarece boala a recidivat, in multe cazuri cu consecinte mai grave decat in faza initiala. O pacienta cu tulburare schizofrena a plecat la Paris sa-si continue studiile (avea de sustinut teza de masterat), impotriva recomandarilor mele, si acolo a neglijat tratamentul, finalul fiind tragic: s-a sinucis. A fost o drama si pentru familia ei, dar si pentru mine.
- Care sunt semnele aparitiei bolilor mintale?
- Este o intrebare foarte buna, pentru ca depistarea precoce a tulburarii mintale este esentiala in tratarea unui bolnav. Diagnosticarea bolilor mintale nu este deloc simpla. Un reprezentant de frunte al Universitatii Harvard, dr. Ross Baldesarini, a afirmat la un congres de psihiatrie desfasurat in Sua ca un bolnav cu tulburare bipolara asteapta in medie circa 8 ani pentru a i se pune un diagnostic corect. Extremele temporale de diagnosticare a unei boli mintale sunt cuprinse intre 8 luni si… 28 de ani! Va dati seama ca de fapt un pacient poate fi tratat o viata intreaga pentru alta boala, care seamana ca simptomatologie si manifestari cu tulburarea bipolara! Un esec total pentru medici, o sansa pierduta pentru pacient, asta in cazul in care supravietuieste, deoarece maladia respectiva este grevata de riscuri mari de suicid (peste 50% din bolnavi comit tentative si 10-15% reusesc). Pot spune din experienta ca nu este usor sa stabilesti un diagnostic psihiatric cu acuratete. Noi folosim instrumente moderne de diagnostic (asa-zisele sisteme taxonomice, unde sunt descrise cu lux de amanunte simptomele bolii) si scale de evaluare care urmaresc rezultatele tratamentului, dependente de experienta si informatia medicului, dar si de complianta (respectarea recomandarilor medicale) pacientului.
- Din punctul dvs. de vedere, Biserica poate fi un ajutor pentru bolnavii mintal?
- Sigur, credinta este utila, dar n-as spune ca Biserica poate fi o alternativa absoluta la tratamentul psihiatric medicamentos. Si in spitalul nostru exista o biserica, unde in fiecare duminica si de sarbatorile sfinte se tin slujbe, bolnavii se roaga, sunt spovediti si li se face Sfantul Maslu. Credinta si rugaciunea reprezinta stimuli utili pentru psihologia individului bolnav, dar fara un tratament psihiatric adecvat nu sunt suficiente. Va spun sincer ca in intreaga mea experienta psihiatrica nu am intalnit vindecari miraculoase in randul bolnavilor. Stiu insa ca pacientii care au facut temeinic tratamentul medicamentos si au frecventat si biserica in acelasi timp, rugandu-se pentru sanatate si iertarea pacatelor, au avut rezultate extraordinare. De fapt, aceasta aplecare catre credinta se conjuga foarte bine cu scaderea expresivitatii emotionale a grupului de ingrijire al pacientului. Daca el merge impreuna cu familia la biserica si se descarca de tensiunile interioare prin rugaciune, e clar ca efectul va fi pozitiv in cazul unei situatii de conflict, incordare, criticism, agresare verbala. De asemenea, invataturile crestine ii vor infrana bolnavului tendinta de suicid sau fapte antisociale.
- Schizofrenia este o boala in care aveti rezultate remarcabile. In Spitalul “Nifon” exista un mare procent de pacienti aflati pe cale de vindecare?
- Se spune despre schizofrenie ca nu este o boala, ci un destin. De aceea, m-am aplecat cu mare atentie spre aceasta boala, am studiat-o, am scris despre ea si chiar pot spune ca am “deschis usi” in tratamentul schizofreniei refractare. Selectarea cailor optime de tratament in schizofrenie este dificila si complexa. Introducerea tratamentului antipsihotic a condus la o drastica reducere a numarului de pacienti internati in spitale. In ciuda acestui progres, toate studiile de la introducerea primului neuroleptic au identificat pacienti care, partial sau total, nu raspund la tratament. Cel putin unul din trei pacienti cu tulburare schizofrena este refractar terapeutic. Ca sa putem aborda o conduita terapeutica eficienta si precoce, este foarte important cum debuteaza boala. Exista cazuri in care un episod debuteaza brutal, abrupt, zgomotos, cand pacientul poate fi diagnosticat inca de la primele “crize”. Alarmand prin comportamentul sau familia, aceasta apeleaza de urgenta la psihiatru si acest fapt reprezinta un castig incomensurabil pentru pacient. In criza, bolnavul are halucinatii, iluzii, percepe lucruri care nu exista, are idei delirante care nu corespund statusului sau si nici grupului cultural din care face parte. Prezinta tulburari de gandire, de perceptie si de personalitate, alaturi de o scadere dramatica a randamentului si a performantelor intelectuale. De regula, boala debuteaza timpuriu – 17-23 de ani la barbati, 25-30 de ani la femei -, motiv ce da sanse mai mici de remisie barbatilor schizofreni, care nu si-au format personalitatea la momentul imbolnavirii.
Din nefericire, mai exista si o alta forma de debut al bolii: progresiv, insidios, trec luni de zile pana cand familia bolnavului isi da seama de schimbarea comportamentului acestuia, insa nu suficient de transant incat sa consulte un psihiatru. De obicei, in acest caz, familia izoleaza bolnavul, din jena fata de vecini si cunoscuti, poate cu scopul de a astepta “miracolul” ca acesta sa revina la normalitate. Acest fapt nu face altceva decat sa intarzie si mai mult diagnosticul si tratamentul de specialitate. Se stie ca o psihoza netratata la timp evolueaza, se transforma intr-o psihoza grava si influenteaza pronosticul ulterior al bolii. De aceea, este mult mai usor de tratat un pacient cu un debut brutal al bolii. Din fericire, circa 70% din cazurile cu debut brutal se rezolva cu medicatie psihotropa atipica. Totusi, din totalul bolnavilor schizofreni, aproape 30% nu raspund la tratamentele obisnuite, iar diagnosticul, in cazul acestora, devine schizofrenie refractara, mult mai dificil de tratat.
- Ce se poate face pentru acesti bolnavi? Mai au vreo sansa de remisie?
- Tratamentul obisnuit la noi in tara e putin pe dos fata de cel folosit in alte tari. De exemplu, in Romania se foloseste o generatie secunda de antipsihotice, “a doua linie” de tratament, in timp ce peste tot in lume se folosesc antipsihoticele atipice ca “prima linie” de tratament, mai eficiente si cu un profil al efectelor secundare mult ameliorat. In tratamentul schizofreniei, in primul episod eu folosesc Risperidona, Olanzapina si Quetiapinul. Daca in sase saptamani pacientul nu raspunde la tratament, apelez cu incredere la Clozapin, un medicament de exceptie, dar prea putin utilizat de catre medici. Am in momentul de fata peste 600 de cazuri in tratament cu aceasta substanta si bolnavii se simt foarte bine. Tratamentul cu Clozapin presupune o monitorizare permanenta a pacientului si o terapie medicala deosebita, dar efectele sunt net superioare fata de medicatia de orice fel folosita in aceasta boala. Astazi, schizofrenia este o boala tratabila si uneori se obtin succese remarcabile. Numerosi pacienti care au suferit de schizofrenie refractara au redevenit activi, s-au integrat in viata sociala, economica si familiala, au recapatat valentele unui om asa-zis normal. Din nefericire, doar la mai putin de 1% din bolnavii din Romania li se recomanda tratamentul cu Clozapin. Restul zac in spitalele de cronici sau in mijlocul familiei, halucinand sau delirand.
- Totusi, daca acest medicament este atat de bun, de ce nu este folosit? Este prea scump pentru buzunarele romanilor sau nu este indeajuns cunoscut?
- Din punct de vedere economic, tratamentul cu Clozapin este o optiune valida. Exista insa medici psihiatri refractari la utilizarea acestui medicament. Alaturi de stiinta si informatie, un plus de bunavointa si ceva mai multa implicare din partea lor in abordarea terapeutica a bolnavilor cu tulburare schizofrena refractara ar putea creste numarul celor care se trateaza cu Clozapin. Acest antipsihotic nu este recomandat in primul rand ca urmare a faptului ca unii medici psihiatri nu se informeaza, nu sunt deloc interesati de noile tratamente folosite pe plan mondial in tratarea tulburarilor psihice. (Inca se mai folosesc in tratament medicamente scoase pe piata farmaceutica acum 30 de ani!) In al doilea rand, mare parte din medicii care cunosc Clozapinul nu-l recomanda invocand o complicatie potential letala (agranulocitoza), care s-a observat in 0,85% din cazurile pacientilor tratati cu acest produs. Dar, cinic vorbind – si imi cer scuze pentru cele ce urmeaza -, oare este preferabil sa moara anual 10% dintre schizofreni prin suicid sau sa existe riscul complicatiei cu agranulocitoza la 0,85% dintre ei? Optiunea este, din start, pentru a doua alternativa. Cert este ca tratamentul cu Clozapin, corect monitorizat, cu masurile de siguranta corespunzatoare, nu prezinta un risc major pentru pacient si-i scade acestuia agresivitatea, conflictualitatea si tendinta de suicid sub nivelul normal. Clozapinul este pe drept creditat pentru tratamentul pacientilor bolnavi cronici, care au posibilitatea sa inceapa recuperarea dintr-o existenta dominata de experienta schizofreniei. Privita in mod simplist, recuperarea implica pierderea simptomelor si revenirea la status quo ante, un proces in care delirurile isi pierd caracterul de autenticitate, vocile halucinatorii tac si gandurile dezordonate se clarifica. In mod ideal, aceasta duce la reintrarea intr-o realitate impartasita, consensuala, si la posibilitatea unui mod de viata sanatos, care reangajeaza individul in cadrul societatii. In concluzie, Clozapin este singura sansa de salvare pentru acesti oameni.
- Dvs. faceti numeroase recomandari familiilor pacientilor. Exista o “stiinta” a modului de ingrijire al celor cu tulburari mintale?
- In primul rand, familia trebuie sa stabileasca o alianta terapeutica cu echipa de ingrijire psihiatrica. Noi scriem si oferim “protocoale” cu reguli referitoare la felul cum trebuie ingrijit si tratat pacientul cu tulburari mintale severe. In al doilea rand, pacientul si familia trebuie sa fie informati corect in legatura cu posibilitatile de tratare si limitele tratamentului care urmeaza a fi administrat, efectele secundare ale acestuia, ce semne precoce pot aparea in decompensarea (reaparitia) bolii, ce imbunatatiri se pot obtine printr-un tratament anume etc. Noi semnam un contract cu familia bolnavului, prin care aceasta, dupa externare, isi asuma raspunderea ingrijirii lui corespunzatoare si a continuitatii tratamentului, pentru a se conserva progresele obtinute sub observatie medicala.
Adesea, chiar familia este vinovata de agravarea starii pacientului. Familiile care au o expresivitate emotionala crescuta (cum spunem noi, psihiatrii), adica cele care au membri criticisti, agresivi verbal sau doresc performante deosebite de la bolnav, nu fac altceva decat sa-i agraveze tulburarea de care sufera. Pacientii pleaca echilibrati din spital si, din cauza manierei lor de relationare cu familia (fiindca sunt excesiv de sensibili si inca nestabilizati), se ajunge la decompensarea bolii. De aceea, le dam sfaturi apropiatilor bolnavului la externare, incat sa nu se ajunga la astfel de situatii nedorite.
Pe de alta parte, societatea in globalitatea ei exclude bolnavii mintal, ii segrega, ii stigmatizeaza, neintelegandu-le problemele, si acest fapt conduce la agravarea bolii. Excluderea bolnavilor din mediul social ii impinge treptat catre mizerie si degradare psihosomatica, pierderea valorilor morale, in final ajungand o povara pentru insasi societatea care i-a stigmatizat. N-ar trebui sa ne uitam la ei cu teama, cu ura sau cu indiferenta. Sunt oameni ca si noi, dar cu un destin mai crud. Sa nu-i punem la colt, ci sa le fim utili si sa-i consideram semenii nostri!
Florentin Popa

D-l dr. Adrian Ionescu poate fi contactat la
Spitalul de Psihiatrie “Nifon” – com. Magura, jud. Buzau,
tel. 0238/71.00.99, 52.45.45, 52.46.18

About these ads

26 Responses to “Schizofrenia nu este o boala, ci un destin”

  1. Dan spune:

    ma numesc Dan si sant eu insumi schizofrenic , m-am imbolnavit subit la varsta de 31 de ani. Spre norocul meu traiesc in Germania si nu am avut contact cu sistemul medical romanesc. Vroiam sa felicit atat pe doctorul ptr felul in care intelege sa se ocupe de pacienti si sa-si faca meseria.
    Prin felul lui uman cred ca reuseste sa ajute multi oameni .

  2. Stela spune:

    Buna ziua, numele meu este Stela, am 25 de ani si sufar de schizofrenie acuta, cel putin asa am fost diagnosticata luna trecuta cu putin inainte de craciun, eu insumi avand o decadere serioasa inanul 2007 in urma despartirii mele de sotul meu.Ideea in sine e ca in 2007 am ajuns la clinica cu tulburari grave de comportament, inconstienta, am urmat tratament si m-am pus pe picioare, fapt urmat de intreruperea tratamentului de cel putin un an, in momentul de fata ma revad cu diagnosticul de schizofrenica fapt care nu ma multumeste de loc, si din nou am reluat acelasi tratament de atunci, bineinteles ca atunci nu intelesesem mai deloc cum stau lucrurile pt ca suferisem foarte mult….dar acum sa intamplat intr-un moment d eimpas la servici unde lucram numai de noapte, nu am mai mancat bine si am fumat f mult…..drept urmare starea mea de spirit sa agravat f tare..acum sunt sub tratament…recunosc ca ma simt mult mai bine…de fumat nu mai fumez c aci constientizez cat rau mi-am facut….tentative de suicid nu am avut vreodata sau sa fac rau cuiva prin violenta dar nervoasa da sunt de multe ori si nu ma gasesc inteleasa decat rareori…uitanduma in urma nu stiu cum au trecut acesti ultimi 4 ani de cand am divortat.Eu vreau sa fac ceva vreau sa ma fac bine si nu mai stiu ce sa cred despre aceasta boala simt nevoia sa vorbesc despre asta dar am impresia ca nu ma fac inteleasa, familia mea sufera destul chiar nu ma pot ajuta cu nimic deoarece sunt f ambitioasa si nu vreau sa ii fac sa sufere mai mult de atat….astept raspuns

  3. cata spune:

    Buna Stela,

    Eu nu sunt cadru medical si nu pot spune decat din punct de vedere moral si al putinelor cunostinte pe care le aflu datorita interesului meu profesional.
    Tratamentul poate dura multi ani sau mai putin,asta un doctor specialist hotaraste.Dar faptul ca fumezi nu e tocmia ceva favorabil recuperarii.Schizofrenia ,cred,este din nastere,e genetic,dar debuteaza si apar simptome atunci cand exista si factori ,decesul unei persoane,lipsa socializarii,divort in cazul tau,lipsa loc munca,pierderea loc munca etc
    din pacate la noi in tara in afara de spitalul sf nifon ,partea medicamentoasa,nu cred ca exista modalitati de recuperare ,poate privat psihoterapie dar si foarte scump.
    Acum ,trebuie sa stii ca barbatii sunt mult mai afectati .
    Eu una,daca as avea bani sau sponsorizare as face un centru de zi in care as sustine grupul de persoane cu scizofrenie ,prin a-i invata sa isi creasca stima de sine,de a-si organiza mai bine viata,prin tipuri de joc care sa duca la eliminarea senzatiei ca esti nedorit ,prin autoevaluare,prin a invata sa fii capabil sa gatesti,face cumparaturi,socializa,scapa de fixatii,si excursii pentru a simti ca faci parte din aceasta lume ,ca nu esti separat de ea doar ptr ca asta e diagnosticul.
    mi-ar palcea :
    -de atunci de cand te trezesti si pana te culci ,orice ce faci sa nu aiba scuza ca ai schizofrenie
    -medicatie iei ca ajuta,nu ca ai schizofrenie.oricine ia si vitamina c etc
    -sa respecti cu sfintenie medicatia,creierul nu e o jucarie
    -fa analize si adreseaza te unui specialist si vezi cum continui cu medicatia
    -un grup de prieteni nu ar strica,dar evita sa te afunzi in problema ta si bucura te de orice nimic si asa iti vei ridica moralul
    -familia intotdeauna va fi mai panicata si va stresa pe cel in suferinta,nu poti evita asta,gandeste te ca e bine ca le pasa .dar daca vei deveni mai optimista sigur si ei vor fi la fel, treptat.E bine sa fii deshisa cu ei si sa ai ajutorul lor,macar vor intelege prin ce treci si vor stii cum sa te ajute.
    -din pacate aceasta boala afecteaza pe multi dintre noi si aflam la varsta la care poate numai medicatia si suportul celorlati ajuta,dar tu esti tanara si daca ai rabdare si ai grija de tine in 2-3 ani se revine la normal.mai grav e ptr cei care au varsta peste 40 ani
    -cauta in orice moment sa fii ocupata cu lucruri frumoase
    -e bine ca realizezi si accepti ca ai o boala ca asa vei lupta sa o invingi
    -fiecare avem suferinte,probleme,greutati,boli, in oricare dintre situatii vom avea senzatia ca pierdem totul ca nisipul printre degete.Esti tanara si trebuie sa cauti in mintea,sufletul ,jurul tau cheia care te va ridica moral si te va mentine pe val pana cand ti se va spune ca nu mai e nevoie de medicatie.

    ce sa zic,
    sper ca macar o propozitie sa te fi ajutat !
    catalina
    numai bine

  4. florinsebastian spune:

    Draga Catalina,
    am citit cu deosebit interes raspunsul tau dat cititoarei tale. Eu sunt psiholog clinician într/un astfel de centru de zi cum ai dori tu sa se infiinteze. doar ca este in Oradea, si nu stiu alt centru de genul asta in toata tara. sper sa fie mai multe. din experiența mea, o astfel de instituție are efecte pozitive asupra persoanei diagnosticate cu schozofrenie.
    adresa este:
    http://www.centrudezioradea.webs.com

  5. lucy spune:

    As dori sa stiu daca stie cineva cum se pot trata halucinatiile si ideile delirante in Schizofrenia nediferantiata si rezistenta la tratament.
    Nici un anthipsichotic nu merge…chiar si cu Clozapina aprope 4 ani halucinatiile au fost continue . Va rog, stie cineva un DR.Psihiatru de exceptie tratind halucinatiile in Romania ?? Multumesc.

  6. nina_c spune:

    Sora mea sufera de schizofrenie, urmeaza trament cu: lamotrix, rispolept si cipralex, dar s-a ingrasat fff mult (15 kg in 8 luni) si mai are momente cand e neinteleasa, cand vb lucruri doar de ea intelese, cand se poarta urat cu noi familia. As dori un tratament care sa nu ingrase, deja are 75kg si o burta parca ar fi gravida si sa fie cooperanta cu noi, nu acum e zambitoare, iar dupa 5 minute sa ne injure sau sa spuna ca ea nu a reusit nimic in viata din cauza mea, sau a cui are ea ura in momentul respectiv.
    Am citit pe net despre dr Adrian Ionescu de la Spitalul Nifon cu ce medicamente trateaza dansul bolnavii, vroaiam sa studiez prospectul medicamentelor si sa vb cu medicul psihiatru care se ocupa de ea. Daca mai stie cineva ceva va rog sa-mi scrieti pe :tea_gugu@yahoo.com

  7. morarescu cornelia spune:

    cat de grava este aceasta boala

  8. Fanica Teodor Viorel spune:

    Si eu ma tratez la domnul doctor Ionescu,tot de schizofrenie dar de asemenea ma duc shi la biserica, eu cred ca mi-a ajutat foarte mult biserica, este un preot(Argatu Stefan) in localitatea Slobozia-Ciorasti jud.Vrancea care face rugaciuni shi se fac shi Sf.Maslu, cel mai bine e sa incercatzi sa mergeti la domnul doctor shi sa incercati si la acest preot .Se fac slujbe luni miercuri shi vineri, nu se mananca nimic in acea zi cand participati la slujba shi la sfarsitul slujbei vorbiti cu preotul si ii spuneti problema dumneavoastra shi dansul va spune ce trebuie sa faceti. In general toate bolile sunt urmari ale pacatelor noastre sau ale pacatelor stramosilor nostri si pentru a scapa de probleme trebuie sa ne rugam sa tinem post sa mergem la biserica si sa facem Sf.Maslu

  9. markindustry spune:

    sunt un schizofrenic f…t la cap care mai vrea sa-i stranga mana domnului dr. Ionescu si la o adica sa-si ceara si scuze(sunt curat pe maini si un adevarat”ticalosule”)

  10. stefania spune:

    Am o sora bolnava care s-a tratat vreo 3 ani la Nifon. Cand se intorcea de aclo era parca si mai rau. Parca era drogata. Ne-am interesat mai mult si am gasit i Bucuresti la Spitalul Obregia un doctor care a consultat-o si i-a schimbat schema de tratament. De atunci starea ei s*a imbunatatit, este chiar foarte bine . Regretam ca am lasat-o pe mana D-lui Ionescu. Poate este profesionist, insa in cazul ei nu s-a dovedit.
    Nu vreau sa descurajez pe nimeni, insa in aceasta boala este foarte important tratamentul, cred.

  11. petrica spune:

    am fost diagnosticat cu schizofrenie acuta.am urmat toate medicamentele prescrise,atat in spital ,cat si acasa.nici o scimbare.parca din ce in ce mai rau.cine ma poate ajuta.va rog seriozitate.

  12. Andreea spune:

    Am ajuns la Spitalul Nifon cand credeam ca nu mai este nicio sansa pentru mine,am urmat aici tratamentul cu clozapina si acum dupa 1 an pot spune ca sunt un “om normal “.Vrea sa multumesc dl doctor Ionescu Adrian si intregului personal pentru tot ceea ce a facut pentru mine.

  13. vasile liliana aurelia spune:

    Sora mea mai mare a fost diagnosticata cu schizofrenie acum 32 de ani.Viata ei se rezuma la “acasa si la spital”.Pana acum 2 saptamani a fost cat de cat bine,insa datorita tratamentului puternic pe care l-a urmat a facut o decompensare care i-a provocat o criza pe care nu a avut-o niciodata.Am auzit lucruri frumoase despre dr.Adrian Ionescu de la Nifon si as vrea sa iau legatura cu el.Sunt disperata pentru ca am gasit-o pe sora mea mai rau decat la internare.

  14. ramo spune:

    Buna ziua. Tatal meu a fost diagnosticat in urma cu un an de zile cu atrofie cerebrala, inceput de Alzhaimer , dementa mixta, depresie. Momentan e sub tratament cu : Ebixa,Cognezil, Coaxil, Solian, Rivotril, Romparkin, Mianserin, Cipralex. Noua ni se pare k ia prea multe medicamente, fara nici un rezultat. Are zile knd nu se ridica de fel din pat saptamani la rand, dar are zile knd e activ si pare perfect normal. Totusi nu mai are initiativa si nici chef de viata. Are 52 de ani, dar in ultimul an de cand e bolnav sa schimbat radical. Am fost cu el si la Timisoara la Centrul Memoriei unde ni sau confirmat bolile mai sus enumerate. As vrea sa stiu dak este cineva in cunostinta de cauza, nu ia prea multe medicamente si astea il fac asa “sedat”??? Domnul Dr. Adrian Ionescu ar fii in masura sa ne ajute cu bolile lu tata? sau nu tin de domeniul dansului? Va rog mult sa imi raspundeti .

  15. bianca spune:

    buna, am o problema si nu stiu cum sa o rezolv, de unde stiu daca sunt sau nu bolnava? sa merg sa imi fac un diagnostic un pic cam imposibil pt functia mea, s-ar afla imediat si as pierde foarte multe/
    am tulburari foarte mari in comportament acum am inceput sa imi revin dar mie frica sa nu fie o perioada; acum un an am avut o cadere nervoasa foarte puternica am renuntat la logodnicul meu la familia mea si am plecat 2 luni din oras fara sa anunt pe nimeni; am inceput sa ma droghez sa beau si sa fumez ff mult, acuma nu stiu daca m-au afectat atat de mult lucrurile astea, fizic si psihic, sau aveam o problema dinainte/ apoi 7 luni m-am inchis in apartament refuzand sa vorbesc cu orice om, iar cand familia insista aveam caderi nervoase foarte puternice, tipam si ma comportam ca un om nebun, pana cand eram lasata in pace pt activitatea mea de zi cu zi ”sa stau in pat”, am avut ganduri de sinucidere, depresii foarte mari/ si inca vorbesc singura in marea parte a timpului, nu ma pot concentra nu-mi amintesc foarte multe lucruri, acum invat pt doctorat si nu mai pot sa memorez cu aceeasi capacitate ca in anii trecuti, am uneori perioade de pauze adica ma trezesc ca ma uit pe geam de o ora 2 ore fara sa-mi dau seama
    am nevoie de un pic de ajutor, vreau sa stiu daca e grav ce mi se intampla sau e normal? ar trebui sa iau masuri? nu stiu cum ar trebui sa procedez

  16. maria spune:

    daca bolnavul nu recunoaste boala?cum il convingi sa mearga la dr.?

  17. sandumotrannsandu spune:

    daca cei din jur considera ca bolnavul este un pericol pentru cei din jur sau pentru sine se va anunta serviciul 112 care ca trimite o ambulanta sa in aduca pe bolnav la spitalul de psihiatrie unde va vi supus unei consultatii…
    nu trrebuie sa se ezite cu telefonul la 112

  18. Vlad Constantin spune:

    Bolnavul care stie sa vorbeasca si nu face crize in fata doctorului nu il ia cu ambulanta. Bolnavii cu tulburare afectiva bipolara mint foarte mult si au o putere de convingere mare, eu am patit lucrul asta de mai multe ori cu sora mea cand am apelat 112, am reusit doar intr-un moment sa o fac sa mearga cu mine la doctor pentru a salva pe cineva care credea ea a are nevoie iar atunci doctorul a convinso sa mearga la spital cu mine pentru un tratament. Cine cunoaste un centru de tratare a acestei afectiuni pe o durata indelungata il rog mult sa imi raspunda. Vlad Constantin

  19. Marius spune:

    Buna ziua! In urma cu 7 ani mama mea a fost diagnosticata cu shizofrenie paranoida. Ea a inceput sa prezinte simtomele acestei boli in urma unui scandal cu sora ei, din acel moment aceasta devenind “dusmanul” mamei mele, considerand ca aceasta vrea sa-i faca rau. In tot acest timp am fost alaturi de ea, incercand sa o convingem sa mearga la un medic dar ea nu acceptat asa ceva deoarece spune ca ea nu are nicio problema de sanatate, ci sora ei este cea care ii face rau. Viata alaturi de ea a devenit un chin, intrucat ea nu accepta niciun sfat, fumeaza foarte mult, ii trimite mesaje surorii ei sa o lase in pace desi aceasta nu tine legatura cu ea. In toti acesti ani ea a fost internata de doua ori la spital unde nu a stat mai mult de 1 luna (nu a ajutat-o deloc acea perioada) si a refuzat sa urmeze un tratament. Sunt foarte “obosit” si ma simt total neputincios pentru ca nu o pot ajuta. Va rog frumos daca ma puteti ajuta cu un sfat. Multumesc!

  20. maryy spune:

    Pentru VLAD CONSTANTIN eu m-am pus pe linia de plutire,in oradea am primit 5 ani diazepam pentru catatonie sau intzepenire a corpului sau extrapiramidal sindrom .Am aflat in Debrecen la un simplu cabinet intr-un spital…mergeam la 2 saptamani acolo,veneau oameni din toata tara mai ales vedeam numere de CV la masini si eu am bipolar dar doctorii din tara nu stiu sa combine 2 medicamente :clozapina+depakine ,iau eu dar doctorul prin multe consultatii iti spue doza ..la mine din pacate e maxima 3 gr depakine/zi si doctoritza ae dreptate trebuie 3gr,apoi iau aripiprazol 30mg/zi desi am inceput cu 45 mg/zi.Deci in Romania nu era de conceput .
    mess sebibojan ,pentru detalii stiu si tratamente naturiste nu chinezesti desi pot fii bune (adjuveda)..

  21. Alergic spune:

    Vă salut !
    Apropo de articolul de mai sus, merită urmărite şi interviurile de aici

    http://alergic.wordpress.com/2010/09/18/exista-viata-inainte-de-moarte-2002-2/

    Respectiv categoria ‘Psihiatrie’, ‘Antipsihiatrie’ şi ‘Dieta’.
    Inclusiv comentariile penntru anumite articole.

  22. alex spune:

    Fundalul este complet aiurea, scrisul nu se mai poate citi….esenta acestui site este distrusa daca informatia nu poate ajunge la cititor.

  23. Am sotia bolnava de 3ani cu schizofrenie paranoida si nu ai raspunde la tratament cu cipralex. seroquel carbamazepina ce sa fac in situatia aceasta a fost internata la clinica de pshiatrie craiova dar gegeaba ce sfaturi imi dati ? domnul doctor ionescu

  24. seby spune:

    Dupa crucea Mantuitorului aveti cea mai grea incercare ,o cruce de fier ruginit este o lupta pe front.Rugati-va la sfantul Efrem cel Nou!!!

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 39 other followers

%d bloggers like this: