cum sa determini copilul sa comunice?

Language Promotion

Scopul acestui program este de a dezvolta spontaneitatea limbajului. De aceea in acest program nu aveti un SD verbal ci SD-ul este initial evenimentul sau obiectul prezentat si mai tarziu evenimentele sau obiectele din jurul lui.
trebuie create mereu situatii in care copilul sa exerseze expresiile invatate.
trebuie copilul expus mereu la limbaj
SD: Aranjarea situatiei/cadrului
R: Variabil
P: Imitare verbala
Exemple:
1. Lasa-ma
cineva va incepe sa se joace cu copilul si la un moment dat il va lua in brate. copilul va initia un raspuns, cel mai probabil va incerca sa impinga persoana. In acel moment, nu inainte, persoana va modela raspunsul folosind imitarea verbala (P: ‘Spune…lasa-ma’ ori ‘lasa-ma’).
2. Ajuta-ma
o persoana ii da o cutie (transparenta) cu capac, in care se afla o bomboana si ii cere lui copilului sa desfaca cutia.copilul va incerca sa o desfaca (asigurati-va ca este bine pus capacul) si cel mai probabil nu va reusi. Folositi promptul fizic (sa va intinda cutia) si promptul verbal (Ajuta-ma). Alte ex.: sa inchida un nasture, sa deschida usa cand i se spune ca este pauza, etc.
3. Am nevoie de…
La masa copilul are supa dar nu si lingura.
4. Multumesc
copilul cere un obiect/mancare. Intindeti obiectul spre el dar nu ii dati drumul pana cand copilul nu spune ‘multumesc’.
5. Am terminat
La sfarsitul unei activitati independente copilul ar trebui sa spuna ‘am terminat’.
tot asa orice expresie care sa il ajute sa se exprime si sa nu fie frustrat si totodata si cei din jurul copilului..invatati-l sa spuna ma doare..cand se loveste incidental..etc

EXAMINAREA DEZVOLTĂRII COMUNICĂRII

• Un copil trebuie să-şi dezvolte o serie de abilităţi pentru a putea comunica.
• Aceste abilităţi încep să se formeze ăncă de la naştere, o dată cu primul ţipăt al copilului.
• Am putea semăna aceste abilităţi de comunicare cu nişte cărămizi din care este construită casa.
• Aşa cum se aranjează cărămizile pentru a construi o casa, la fel se aşează, se „construiesc” şi se dezvoltă abilităţile de comunicare, care-i permit copilului să comunica prin intermediul vorbirii.
• Abilităţile necesare comunicării sunt:

– atenţia
– jocul
– ascultarea
– înţelegerea
– imitarea
– gesturile
– alternarea (schimbarea rolului)
– vorbirea

• Aceste abilităţi nu se dezvoltă izolat una de alta, ci sunt interdependente.
• Fiecare abilitate îşi are propriile etape de dezvoltare.

Atenţia începe să se contureze atunci când copilul priveşte pentru prima oară faţa mamei şi i se dezvoltă, treptat, ajungând să fie o capacitate care-i permite copilului să se concentreze asupra unei singure activităţi.

Ascultarea începe să se dezvolte în momentuil în care copilul distinge toate sunetele şi încearcă să răspundă la ele, formându-şi abilitatea de a asculta selectiv.

Alternarea (schimbarea rolului) şi imitarea încep să se dezvolte atunci când mama imită acţiunile şi sunetele copilului, iar acesta, la rândul său, o imită pe mama. Astfel se dezvoltă capacitatea de aparticpa pe rând la conversaţie.

Jocul debutează cu privirea şi atingerea feţelor sau a obiectelor, cu ascultarea şi producerea de zgomote, sunete. Ulterior, jocul se perfecţionează şi se complică, servind comunicării.

Înţelegerea începe să se dezvolte când copilulk conştientizează sensul lucuruilor pe care le vede şi pe care le aude, conturându-se astfel abilitatea de a înţelege limbajul adultului şi situaţiile complexe.

Gesturile apar atunci când copilul plânge şi se agită, iar mama îi răspunde. Mai târziu se dezvoltă abilitatea de a folosi gesturi mai complicate.

Vorbirea debutează cu gânguritul şi lalaţiunea. Ulterior se dezvoltă capacitatea de exprimare corectă a cuvintelor şi propoziţiilor.

Copilul se naşte cu potenţial de a însuţi orice limbă – de exemplu, germana, engleza, chineza, spaniola etc. Dar, limba pe care o va învăţa prima va fi aceea pe care o va auzi vorbindu-se cel mai mult în jurul său.dacă un copil este crescut într-o familie în care se vorbesc două limbi, atunci el va învăţa ambele limbi.

Copilul îşi formează şi dezvoltă abilităţile de comunicare menţionate mai sus numai dacă:
• are cu cine comunica;
• aude cuvintele, vede la ce se referă şi le înţelege sensul;
• repetă des cuvintele în diferite comntexte;
• practică limba în diverse situaţii semnatice;
• primeşte răspuns la întrebările sale;
• simte plăcerea de a comunica.

MOMENTE IMPORTANTE ÎN DEZVOLTAREA COMUNICĂRII

• copilul învaţă să comunica înainte de rostirea primelor cuvinte.
• Pentru o bună comunicare sunt necesare o serie de abilităţi.
• Copilul îşi formează abilităţi de comunicare prin contactul zilnic cu persoanele din jurul său.
• Copilul ncepe să înţeleagă situaţii şi cuvinte înainte de a se putea exprima.
• În dezvltarea timpurie a copilului, abilităţile de comunicare se manifestă mai puţin evident decât abilităţile motorii.
• Dpmeniile de dezvoltare a copilului sunt interdependente. Dacă copilul întâmpină dificultăţi într-un anumit domeniu, acesta ar putea afecta şi celelalte domenii.
• Copilul poate avea dificultăţi chiar în domeniul comunicării. Uneori, însă, poate exista o întârziere de un anumit grad în toate domeniile de dezvoltare a copilului.
• Fiecare domeniu de dezvoltare a copilului este la fel de important. Dacă copilul are dificultăţi în câteva domenii de dezvoltare, el trebuie să fie ajutat la fiecare dintre ele, nefiind omis nici unul.
• Copilul are nevoie de cinci ani, ia în unele cazuri de mai mult timp, pentru a-şi forma în întregime abilităţi de comunicare.

DEPISTAREA TIMPURIE

Este deosbeit de importantă depistarea precoce şi intervenţia timpurie (înainte de împlinirea vârstei de cinci ani) în cazul copiilor cu dificultăţi de comunicare.

Este important deoarece:
• Primii cinci ani din viaţă sunt decisivi pentru dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale copilului. După această vârstă este dificilă îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare.
• Dacă copilul nu primeşte la timp ajutor pentru a-şi dezvolta abilităţile de comunicare, atât el, cât şi părinţii lui, s-ar putea resemna şi, în consecinţă, ciclul comunicării ar fi distrus. Scopul nostru este de a evita aceste eşecuri ale comunicării.
• Limbajul şi abilităţile de comunicare constiuie baza învăţării ulterioare. De exemplu, la şcoală, copilul va întâmpiuna dificultăţi în însuşirea scris-cititului şi în achiziţionarea deprinderilor sociale, dacă nu primeşte ajutor la timp.

ATENŢIE!
Pentru a identifica cât mai devreme posibil copilul cu dificultăţi de comunicare, trebuie să observăm atnet comportamentul său şi să depistăm eventualii factori de risc.

Copilul poate avea o problemă dacă:
• nu reacţionează la voce sau la sunete până la vârsta de 6 – 8 săptămâni;
• doarme mai tot timpul şi nun plânge aproape niciodată;
• surâde rar şi puţin;
• are infecţii repetate la urechi;
• nu răspunde la chemare, atunci când nu te vede;
• îţi priveşte cu atenţie buzele atunci când vorbeşti;
• vorbeşte fie foarte tare, fie foarte încet;
• nu manifestă interes faţă de oamnei şi obiecte până la vârsta de 10 luni;
• nu spune „mama” la 18 luni;
• nu poate denumi obiecte familiare şi persooane la vârsta de 2 ani;
• nu utilizează în vorbire propooziţii simple până la vârsta de 3 ani;
• nu poate reppeta mici poezii sau cântece la vârsta de 4 ani;
• la 5 ani nu se poate face înţeles de persoane din afara familiei;
• nu formulează propoziţii dezvoltate până la vârsta de 5 ani;
• nu participă la conversaţiile adulţilor până la vârsta de 6 ani.

CAUZELE

Până acum am văzut:
ce este comunicarea;
etapele dezvoltării comunicării;
importanţa depistării precoce şi intervenţiei timpurii.

Principalele cauze ale dificultăţilor de comunicare la copii sunt:
• Deficienţele de auz – dacă copiii nu aud bine, le va fi foarte greu să vorbească. Aceasta deoarece copilul învaţă să vorbească auzind cum vorbesc ceilalţi oameni şi ascultându-se pe sine cum vorbeşte.

• Deficienţele mintale – unii copii învaţă şi întţeleg ceea ce se petrece în jur, mai greu. Acestor copii le va fi mai dsificil să-şi formeze abilităţile necesare comunicării.

• Deficeineţele neuro–motorii – dacă copiii nu-şo pot controla, coordona muşchii corpului, atunci ei vor întâmpina dificultăţi în realizarea oricăror mişcări, deci, inclusiv în efectuarea mişcărilor necesare emiterii suneteleor şi comunicării.

• Deficienţe multiple/asociate – unii copii posedă multiple deficienţe şi din această cauză capacitatea lor de a învăţa şi înţelege lumea înconjurătoare este serios afectată. De obicei, aceşti copii îşi formează doar cele mai elementare abilităţi de comunicare.

• Deficienţele de limbaj – există copii care nu au nici una dintre deficienţele enumarate mai sus, dar care au totuşi dificultăţi ce ţin de limbaj.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: