Hipoterapie pentru copii cu dizabilitati

Calaria este mai mult decat o modalitate de a-ti petrece timpul liber, este o adevarata terapie, cu o lista lunga de efecte benefice asupra sanatatii. Acest gen de terapie are rezultate benefice si asupra copiilor cu diferite dizabilitati

Cuvantul hipoterapie provine din limba greaca, “hipoi insemnand “cali. Folosita inca din secolul al V-lea, aceasta terapie isi face incet, incet aparitia si in Romania, rezultatele fiind la fel de imbucuratoare ca si in alte tari.
Claudiu Constantin, fizioterapeut la Centrul pentru Copii in Dificultate Sfanta Margareta din Bucuresti, vorbeste despre beneficiile extraordinare ale aceastei metode asupra copiilor cu diferite dizabilitati precum tulburari de atentie, autism, tetrapareze, hemipareze, tetraplegii, hiperactivi si nu numai.
“Ideea unei terapii prin intermediul cailor o aveam de ceva timp. Aflat in Anglia la un training, am avut ocazia sa vad modul in care abordeaza englezii copiii, indiferent de probleme. Exista un adevarat sistem, sunt hipodroame speciale, sunt corelate foarte bine varsta calului cu a copilului si cu diagnosticul, lucru foarte important pentru ca intr-un fel merge un cal care are o varsta mai inaintata fata de unul mai tanar. Acesta a fost impulsul de care aveam nevoie. Inca de la inceput ne-am confruntat cu numeroase probleme in ceea ce priveste gasirea spatiului si a oamnenilor care sa accepte o astfel de activitate. Majoritatea nu-si asuma raspunderea existentei unor copii cu anumite probleme pe teritoriul lor, temandu-se de posibila aparitie a unor incoveniente de natura medicala. Am incercat sa improvizez, sa ma descurc cu ce avem, deoarece hipoterapia presupune si un oarecare echipament, insa am zis ca daca exista bunavointa, suport si cunostinte, putem suplini echipamentuli.

In ce consta hipoterapia
In timpurile moderne, hipoterapia s-a folosit prima oara pentru tratarea poliomielitei (paralizie infantila). Este o boala contagioasa, provocata de o infectie virotica manifestata prin lezarea substantei cenusii a maduvei spinarii. Popularitatea acestei terapii a crescut pe masura ce oamenii aflau de eficacitatea ei, in anii 1960 fiind folosita pentru intaia oara si in Statele Unite ale Americii.
Pasul pe care-l face calul este echivalentul pasului pe care-l face omul. Exista copii cu probleme care nu au simtit niciodata pamantul sub picioare, nu au putut niciodata sa detina controlul unei miscari, al unei deplasari. Urcandu-se pe cal, sentimentul de teama dispare, iar copilul incepe sa vada lucrurile si viata putin diferit. Este aplicabila aproape la toate diagnosticele de dizabilitati, rezultatele fiind la fel de bune.
Copiii cu deficiente de concentrare au fost nevoiti, prin aceasta terapie, sa-si focalizeze toata atentia pentru a-si mentine echilibrul odata ce au fost urcati pe cal. Dupa ce s-au obisnuit, au inceput sa priveasca lucrurile de sus si sa fie atenti la cei din jur, lucru care nu se intampla inainte. Pentru autisti, rezultatele sunt la nivelul relationarii, comunicarii cu adultii sau cu alti copii. La cei care sufera de afectiuni neuromotorii si ortopedice se observa o imbunatatire a echilibrului, dobandirea unor pozitii pe care nu le aveau sau sustinerea capului stand pe sezut.
Hipoteapia stimuleaza si imbunatateste echilibrul, mobilitatea articulatiilor, apetitul, digestia, circulatia sangelui, flexibilitatea, forta si coordonara miscarilor, timpii de reflex sau functiile cardio-respiratorii. Este indicata copiilor cu handicap fizic (infirmitati cauzate de accidente sau boli, deficiente senzoriale, infirmitati motrice, cerebrale sau congenitale), celor cu handicap psihic (nevroze, psihoze, probleme comportamentale, depresii) si, nu in ultimul rand, copiilor cu handicap relational (probleme emotionale).

Parintii incep sa accepte realitatea
“Din punctul de vedere al laturii psihologice, primul rezultat a fost la nivelul parintilor. Sunt parinti care, atunci cand au un copil cu probleme, se simt sau chiar sunt izolati de ceilalti sau tind sa se izoleze singuri si de aceea unii au fost mai reticenti la acest gen de terapie. Este si normal, fiind vorba de ceva nou, de care n-au mai auzit. Ne-am obisnuit cu rutina si, de multe ori, preferam sa nu iesim din acest ritm. Acum insa, la fiecare sedinta observ ca, desi nu se confrunta cu acelasi tip de problema, parintii au gasit puncte comune, sunt mai relaxati, accepta diagnosticul copilului, incep sa nu se mai simta vinovati si realizeaza ca sunt direct implicati in rezolvarea problemei. Treptat isi dau sema ca, desi copilul lor este poate putin diferit de ceilalti, locul lui este intre copii, si nu intr-un mediu inchis. In ceea ce priveste pacientii, odata ajunsi in sa, au anumite exercitii pe care trebuie sa le faca. Sa se lase pe spate, sa se incline in fata, sa ridice o mana, sa se tina cu cealalta, este un program foarte bine pus la punct deoarece aici nu este vorba de agrement, ci de o terapie stiintific explicatai, spune Claudiu Constantin, cel care se ocupa cu atata daruire si drag de acesti copii cu dizabilitati, care au mare nevoie de ajutor si carora, pana nu de mult, nu li se dadea nicio sansa.

De ce calul?
Este cel mai nobil si mai elegant dintre animale. Oamenii fac acelasi numar de pasi pe minut ca si caii. Legatura emotionala dintre cal si calaret aduce numeroase satifactii si atunci pacientul este motivat sa mearga din ce in ce mai bine. Miscarea animalului il obliga sa apeleze numai la propiile instincte, la echilibrul natural al corpului. Treptat, acesta devine un prieten de nadejde.
“Am avut multe cazuri in care copiii nu puteau sa stea nici macar in bratele parintilor, in schimb, nu mai voiau sa se dezlipeasca de cal. Mi-aduc aminte de o fetita care nu putea sa mearga si care era foarte suparata cand trebuia sa se dea jos de pe cal. Considera ca numai cu ajutorul lui poate si ea sa mearga la scoala. Astfel, eu am devenit (zambeste cu ingaduinta si drag), deoarece n-o lasam sa mearga la scoala cu calul. Fetita respectiva se poate deplasa in momentul de fata cu ajutorul unui cadru de mers, capatand din ce in ce mai multa independenta in miscarei, marturiseste Claudiu Constantin.
Calul stie cand esti fericit, cand te simti confortabil si increzator si… intotdeauna stie cand ai morcovi la tine. Rasplata ta pentru el si o dovada de prietenie.
“Acesta metoda de terapie si recuperare reprezinta un inceput bun, nu este unul furtunos, cu rezultate imediate, este terapia pasilor marunti, dar care da roade. Sunt momente in care sunt trist deoarece se dezvolta o adevarata industrie farmaceutica, numeroase medicamente pentru acesti copii, insa pana acum eu nu am vazut niciunul care sa se faca bine de la o pastila miraculoasa. Este o gandire economica, la un nivel destul de ridicat si exista oameni care-i multumesc lui Dumnezeu ca acesti copii exista deoarece asta aduce un oarecare profit in domeniu. Eu sper ca intr-un viitor apropiat vom ajunge si noi sa facem aceasta terapie asa cum trebuie, asa cum este realizata in Marea Britanie si nu numai. Atata timp cat faci ceva cu responsabilitate, mai mult ca sigur apar si rezultatelei, a incheiat Claudiu Constantin.

Articol scris de Dana Tudor

(revista FELICIA)